Din patimi ce-mi plouă
Se aude un cântec de dor și de jale,
Se vaită-n plânset pe strune o vioară
Îmi așterne în suflet tristețea agale,
Iar trupul îl simt cum mi se înfioară.
Pe cerul de azur privirea mi-o îndrept,
De amară tristețe în lacrimi mă înec
Spre înălțimi o rugăciune mi-o îndrept,
Peste clipa ce doare vreau iar să trec.
Cu suferințe simt cum viața mă încearcă,
Scriu cu penița sufletului pe bolțile albastre
Mă închin Divinului liniștea să îmi dăruiască,
Mângâiere să simt în blânde raze de soare.
Pe tâmplele îngândurate de grea încercare,
Speranța o picătură de liniște iar să-mi dea
Din patimi ce-mi plouă să simt doar alinare
Și-n azurul tăcerii lumina binefacerii să stea!
——————————-
Maria HOTEA
7 mai 2019