TU NU ÎNȚELEGI ?
Tu nu înțelegi
Că atunci când nu ești…
Universul stinge…
Stelele cerului meu ?
Tu nu înțelegi
Că furtuni năpraznice
Îmi bântuie sufletul ?
Tu nu înțelegi
Că băierele…
Tuturor râurilor se rup
Și ape învolburate
Se revarsă din ochii-mi
Ce te caută ,
Ce te așteaptă să vii ?
Tu nu înțelegi
Că iubirea nu iartă ?
Tu…tu chiar nu înțelegi ?
Sarmato PC.IT
08.12 .2015
CE S-A-NTÂMPLAT ?
S-au spus atâtea !
În zadar ?
Risipă de cuvinte ?
Răniri de sentimente
Suflete sufocate…
De ce?
De ce ai provocat
Acest…taifun ?
De ce iubirea noastră
S-a prefăcut în scrum?
Ce s-a-ntâmplat ?
Tu ai uitat
Tumultul de cuvinte
Cu care mă-ncântai ?
Oare ai uitat…
Câți TE IUBESC pe zi
Tu îmi spune-ai ?
Și atunci când ai plecat
Mi-ai spus cu drag,
Eu TE IUBESC !
Atunci…
De ce ?
Ce s-a-ntâmplat ?
De ce-ai plecat ?
12 decembrie, 2015
ÎN NOAPTE
Eu simt trecând încet…
Prin liniștea din jur
O adiere tandră…
Și-un dor nebun !
E adierea timpului ce trece
Cu pași mărunți și goi ,
E dorul pentru tine…
E dor de amândoi !
Când noaptea se arată
Din nou la geamul meu
Și luna mă privește…
Împodobită cu mantie de stele
Atuncia înțeleg !
A mai trecut o zi
Din așteptarea lungă…
Și mă cuprinde imensul dor
Să te alint !
Îmi curg priviri prin timpuri
Departe-n univers…
Spre ape cristaline
Ce vin din ochii tăi !
Și Luna ce-mi ascultă ruga…
Purtând pe raza ei miracolul iubirii
Și stelele ce-mi luminează calea
Și umbrele ce mă-nsoțesc…
Spre tine ce m-aștepți !
Eu simt cascadele de gînduri
Ce stau împerecheate
În sentimente limpezi de iubire,
Mai simt îmbrãtisarea-ți caldã
De departe învãluindu-mã în noapte!
Și-ntr-un final adorm continuându-mi gândul…
Prin universul…ireal de vis
Avându-te aproape …
Și te ating…te simt !
Treviglio IT.
19 aprilie, 2016
Străină pe meleagul meu
Astăzi îți deschid porțile
cu Cheile-Turzii…și cu dor !
Pășesc cu sfială pe frunzele căzute
iar pe malul apei cristaline
ce-mi oglindește chipul…
cândva tânăr…de copil,
împletesc amintiri !
Purtam in cosite scânteie de vară…
și buzele-mi aveau gust de cireș
pe brațe purtam buchete imense de flori
culese din iarba de verde inocent !
Coboram pe o potecă…
apoi urcam pe un deal
ascultând simfonia de vară
ce venea din copaci seculari!
Era pe atunci și o moară,
care torcea fuioare de grâne,
pentru cuptoare încinse…
născând cozonaci !
Pe vremuri, în șura cu fân,
adormeam obosiți prea devreme,
înainte ca unchiașul morar
să termine povestea cu zâne…
devenite mirese …
și broaște râioase…
transformate în falnici bărbați !
Mă trezește din gânduri un ,, bună ziua”
spus de un moșneag ce trecea…
ce a simțit că sunt străină…
pe acel colț de rai !
Fără să vreau …pe sub gene
mi se preling șiroaie de mărgăritare…
culese din uitare !
Da…eram străină acuma
de meleagul meu
și mi-o spunea uncheșul dezinvolt
c-un ,, bună ziua”și mi-e tare greu !
7 octombrie, 2017
——————————-
Mariana Zorița TURDA