FOȘNETUL DIN NOAPTE
Când mă trezește alba noapte,
La tine, Doamne, mi-este casa,
Se-aud foșnind, curgând a șoapte,
Prin frunze, ramuri iar se lasă.
Și -n felinarul stins de lacrimi
Mai cald ca timpul nu e nimeni,
Of, nu mai cred în alte patimi,
Dacă lucrarea Ta mă ține.
Mă ține vertical, pe-o stâncă,
Și-n jurul meu e numai fum,
Cine a ars? Că-i marea adâncă,
Cum s-a putut? Atâta scrum?
O, Doamne, foșnetul din noapte
Îmi dă puteri …pătrunde -n os,
Se-arată un drum dintr-o cetate,
În care strălucești, Hristos.
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
30 octombrie, 2018