Stejarii
Mai mor din când în când,
prin codri-adânci stejari
Abandonați de păsări,
cad cuiburile goale
Și frunzele uscate,
se-aștern covor, domoale
Răsună stins ecou,
în ultimii lăstari
Dârz trunchiul taie-n raze,
oglinda de izvor
Prin rădăcini uscate,
nisipul se strecoară
Și din clepsidra vremii,
cad ghindele pe-afară
Doar buha urlă-n crâng
cu glas sfredelitor
Sub coaja ta vibrează-n,
dulci armonii viori
Și noaptea te-nconjoară ,
o rege solitar
Vei fi doar bucuria,
vreunui cărbunar
Tu care-ai stat atât,
de dârz intre ninsori
Pe cruce de stejar,
Isus cel răstignit
Când sufletu-i s-a stins,
ca mucul în cațuie
Chemând pe Tatăl sfânt,
cu mâini bătute-n cuie
Mărturisi iubirea,
cea fără de sfârșit
———————————
Lidia STAN
13 noiembrie, 2018