Lidia STAN: E-o linişte…

E-o linişte…

 

E-o linişte goală, surdă şi naivă
Prin geamuri plouate noaptea se prelinge
În ziduri de iarbă lumina se-nmoaie
Cu stele-argintate mă bate mă ninge

Mi-o sete strivită de gânduri pierdute
De visuri cu ochii fierbinți şi lucizi
Și-adoarme în mine hoinara cărare
Cu vâslele rupte tăcerea-mi ucizi

La capăt de drum și ziua mă vinde
Pe-o uşa închisă şi-un lacăt de fier
Şi teama de viață, sărutul în joacă
Se-opreşte pe frunte, suspină de ger

Pe glezna rotundă se-abate o boare
Un înger de veghe asudă sub hamuri
E-o linişte goală, surdă și naivă
Ce-mi bate în ore şi-mi bate în geamuri

———————————

Lidia STAN

20 mai 2019

Lasă un răspuns