Lhana ROMA-NOVA: Testament

 

TESTAMENT

 

Am încercat să las un testament

acelui’ ce-a sosit în casa mea…

L-am scris în suflet, nu pe pergament,

sperând că totuşi îl va respecta.

 

Eu l-am primit în dar de la un om

ce şi-a vândut bucăţi din sine

cu preţul de a nu tăia un pom,

un preţ plătit când a crezut în mine.

 

Nu eu am fost garantul prea măreţ…

O dată (doar) am încălcat porunca!

Or, tocmai când primisem un bun preţ,

pe patul morţii… îmi zăcea tătuca.

 

Şi astfel, moartea mi-a adus aminte

că promisesem a păstra copacul

chiar de păreau doar simple, vagi cuvinte:

“Nu-l voi tăia, mai bine îmi vând conacul!”.

 

În dimineaţa aceea, mohorâtă,

când toamna se plimba prin parc,

căzusem totuşi în ispită…

Securea, trimisesem la copac!

 

Şi se întâmpla, în aceeaşi zi,

să îmi deie Dumnezeu dovada

prin tatăl meu ce-ar fi putut muri

atunci când moartea îşi trimitea iscoada.

 

Am înţeles într-o secundă

că om şi pom au drept la viaţă,

iar când iubirea ne inundă,

nu tai copaci să-i vinzi în piaţă!

 

Eu am oprit securea morţii

şi Dumnezeu, pe-a lui secure…

Lăsat-am viu copac în faţa porţii

iar Domnul, pe-al meu tată, nu a mai vrut să-l fure!

 

Făcut-am testament pentru străinul

ce va intra în a mea casă:

– Te las a locui, nu-ţi iau tainul

dar a trăi… copacul, tu, îl lasă!

 

Vrând glorie şi bogăţii,

el şi-a dat foc la a sa haină

când m-a minţit şi când, prin viclenii,

copacul… l-a ucis, în taină.

 

Am plâns şi am rugat pe Domnul

să-i dea iertare (de se poate)

dar noaptea… cine îmi iroseşte somnul

când tatăl său a fost răpit de moarte?

08.04.2015
––––––––––-
Lhana ROMA-NOVA
(Foto sursă internet)

 

Lasă un răspuns