AȘTEPTARE
De crezi că n-am putut să-ți fiu
Busolă, sau mai mult, o stea polară,
Eu te-am vegheat și-n suflet încă știu
Întâiul tău surâs din lacrima de seară.
Am căutat să-nvăț despre lumină,
Să te-nconjor cu ea ca un zăgaz,
Să poți purta pe umeri aripi fără vină,
Să nu sfărâmi nimic din vajnicul zăplaz.
De-ai rătăcit și umbră-ai pus pe frunte,
Ispita slăbiciunii punând-o pe vreo rană,
Te-așteaptă mâna mea la capătul de punte
De ieri, de azi și până-n cea din urmă vamă.
————————————
Lavinia BUD
4 august, 2018