Iulie pleacă pășind în balans
sau zburând liber
în ultimul dans,
din vara plină de capricii,
cu lumea văzută din nori,
fără vicii,
din ape-n care cerul
stoarce albastru
în franjuri de dantelă
și se schimbă-n cuvinte,
iar eu le trimit înapoi
pe marea rebelă,
și de-acolo spre cer…
Toate pier…
Cu gândul lui Dumnezeu
mă văd uneori, fără frică,
la margine de mare, de eu…
Lume mare, lume mică ,
toate-ncap într-o privire ,
iulie cel vechi pleacă în pripă,
nu e nimeni să se mire,
toate curg spre nicăieri,
nisipul curge și crește,
iunie, iulie, azi e deja ieri…
Visul nu se oprește…
—————————-
Laura OPARIUC
29 iulie 2019