fug gândurile pe foi ce visează
la fierbinți mângâieri de condei
li se luptă pașii pe drumuri necunoscute
ideile intră în coliziune
ziua naște versuri albe
le așază pe-o frunză de suflet
vântul să le bată
să zboare
să se înalțe
s-atingă zări albastre
în delir sunt adierile iubirii
ce nu apune nici când noaptea vine
timpul părăsește clepsidra
în toate e un rost
secunda nu mai e cea fost
nici vara nu mai are glas,
nici steaua nu mai străluce
pe cerul stins de clipa
pierdută de cuvânt
e-o nebuloasă
mâna face cale întoarsă
cuvântul dansează pe foaie
gândul se predă simțirii
se naște o poezie
în ropot de trăiri.
———————————
Irina-Cristina ŢENU
19 iunie 2019