Vântul suflă alintat,
Peste calea mea cu floare
Și mă poartă pe-inserat,
La izvoarele din vale.
Gingaș cucul tot mă-îndeamnă,
Să mă pierd cu drag pe luncă,
Învelită cu năframa,
Florilor care se culcă,
Simțindu-mi pasul frivol.
Eu râzând, cu dor de ducă
Prind în plete fluturi mii
Și din raza aurită,
Țes povești pentru copii.
Pe un chip gingaș de floare,
Vad iubirea mamei dragi
Ce îmi cânta de-alinare,
Lângă codrii cei de faci.
Printre flori de romaniță
Dragostea mă-ademenit
Când eram o copiliță
Și-n vestale m-a-învelit,
Din petale sidefate.
Printre flori de romaniță
Mult aș vrea să mă mai pierd,
Dar a inimii dorința,
Este ploaie de omăt.
———————————-
Ioana CONDURARU
Imagine internet