Într-un colţ, pe un fotoliu, șalul de cașmir suspină
Iar mai sus pe-o etajeră, perlele parcă te strigă…
Ai plecat fără cuvinte, nu ai spus la revedere
Am rămas privind o umbră, ce-a ieșit din încăpere.
Nu știu cine era umbra, sigur nu puteai fi tu
Frigul s-a-nteţit deodată, că mi-a-ngheţat sufletu’
O tăcere mă pocnea, și focul dansa în vatră
Nimeni nu trecea pe drum, doar vântul zâmbea-n fereastră.
Fulgii sărutau pământul, într-un dans fermecător
Și-i priveam cu nostalgie, privind la fotoliul gol…
Amintirile pluteau, se-mpleteau ca un covor,
Și-am simțit că fără tine, inima mi-e în viscol…
Așteptarea era grea, tot priveam la ușa care,
Te-nghiţise undeva, ca-ntr-o joacă oarecare…
Și-așa m-am trezit din vis, cu-a ta dulce sărutare
Am privit speriat fotoliul, tu ședeai în el se pare.
Șalul de cașmir zâmbea, cu un râs maliţios
Perlele, acum la gât, parcă te-alintau, duios…
Și privirea ta suavă, mi-a zâmbit iar, drăgăstos,
Și-atunci, chiar am înțeles, că sunt tare norocos!
——————————–
Alina CRISTIAN
8 mai 2019
Minunate versuri, felicitari !