Măiastră
Și în mare cade Luna
Tot dorind fața să-și vadă,
Că și-a pus pe cap cununa,
Voind înc-o promenadă,
Căci Măiastră e frumoasa
Cum alta pe lume nu-i,
Dară a greșit adresa,
Fiind draga valului.
Trist, confunz nici el nu știe,
Că e mofturoasă Luna
Și se zbate în agonie
Dăruindu-i uvertura
Ce o cântă o Sirenă,
Din adâncurile mării,
Lăsând să încânte muza,
Poate nu-l va da uitării.
Însă Luna visătoare
Se tot pierde pe cărări,
Nu se vrea încă datoare
Unui val de nicăieri,
Știind că dacă revin
Zorii dragi ai dimineții,
Se va odihni puțin,
După perdelele ceții.
———————————-
Ioana CONDURARU
Octombrie 2019