Mă privești cu lașitate
Și îmi spui că nu-s bogat!
Eu nu vreau eternitate,
Mi-e deajuns că sunt sărac.
Sărăcia nu-i rușine,
Nu-i Golgota unui gând,
Este frumusețea firii
Înflorită în cuvânt.
Rana mi-o alint cu mirul,
Dăruit din sfânta rugă
Și mă-mbăt cu trandafirul,
Ce surâde drag pe luncă.
Tu mă ispitești cu legea
Arătându-mi bogăția!
Eu înalț spre ceruri ruga
Pentru Maica România.
Să pătrunzi cu-nverșunare,
În a găndului mister
Îți dorești, dar nu-ai răbdare
Să vezi purul adevăr.
Sunt aici la mine-acasă
Cu un trai decent și simplu,
Nu doresc viața bănoasă
Ce înegură pământul.
Ale mele gânduri dragi
Le depun spre adorare,
Pentru oameni minunați
Ce- înfloresc mărgăritare.
———————————-
Ioana CONDURARU
9 aprilie 2019