SIMPLITATEA ȘI TALENTUL
Simplitatea:
“Tu ești un suflet bun,
Să bați la ușa mea!
Am să-ți deschid degrabă,
Știindu-te părtaș,
De-aceleași suferinți!
Talentul:
“Știindu-te părtaș,
De-aceleași suferinți,
Am să-ți deschid degrabă,
Să bați la ușa mea,
Tu ești un suflet bun!
Simplitatea:
“Cu hărnicia țin deja o bună casă,
La geam mi-am pus și salbe de-ale
iubirii flori!
Vecinul mă întreabă de bine și de rău,
Căci inima mi-e bună și simplă haina mea!
Talentul:
“Căci inima mi-e bună și simplă haina mea,
Vecinul mă întreabă de bine și de rău;
La geam mi-am pus și salbe de-ale
iubirii flori!
Cu hărnicia țin deja o bună casă!
Simplitatea:
“Obrăznicia lumii mă roade și mă doare,
Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,
Pentru-a păzi cămara se recrutară hoții,
Fățărnicia surdă s-a învelit în aur!
Talentul:
“Fățărnicia surdă s-a învelit în aur,
Pentr-a păzi cămara se recrutară hoții,
Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,
Obrăznicia lumii mă roade și mă doare!
Simplitatea:
“O, dulce-nțelepciune departe ești de noi!”
Talentul:
“O, dulce-nțelepciune departe ești de noi!”
Logica:
Talentul fără Simplitate
E-o umbră moartă, rece,
Însă când gemeni sunt născuți,
Sunt fulgere ce-n veșnicie trece,
N-ai arme să-i înfrunți!
GROMOVNICUL MEU
(Sfat din străbuni)
Cum intră Soarele-n zodia lui,
De-ndată-n cărare piciorul să pui,
Noroc și belșug el varsă-ne-n sorți,
Dar, nu uita totuși, cinstit să te porți!
Căci fără de cinste nimic nu te-ardică,
Căci starea durerii e-a sorții ursită,
Iar dorul din tine îl are și altul,
Așa ne zidise pe toți Prea Înaltul!
De ești credincios și duhovnic,
Ascultă și vechiul Gromovnic:
Când steaua Tigir înainte-ți răsare,
Stai molcom la vatră, să n-ai supărare!
Căci sigur și vita din grajd o vei pierde,
Și nici în târguri mari nu te duce,
Mai bine-n grădină sădește-un pom verde,
Acesta și floare și fruct îți aduce!
De-ndată ce-atins-ai străfundul un pic,
Te-ntoarce în tine și-ți zi: tot nu știu nimic,
Și iar gânditor te avântă spre mândre gândiri,
Cercând să zidești al tău cuget în bune simțiri!
DAR E CLAR!
Dar e clar căci numai fapta
E-adevărului măsură,
Iar când una zicem și-alta
Este calea ce ne fură,
Ce folos de-a noastre scrieri,
Ce folos de-ai noștrii creieri?
FAPTA BUNĂ!
Fapta bună e fruct dulce
În Grădina socială,
Unde omul ca și pomul,
Întocmește acea bună rânduială!
Fructa e un rod de arbor,
Fie dulce, fie acră,
E-mplinirea ce-o aduce
A Naturii lege sacră!
Dar aleși sunt pomii care
Aduc fructe hrănitoare,
Întocmind grădina mare,
Sfântă-n razele de Soare!
Astfel omului în faptă
Stă alegerea-i, nu-n toană,
Nu în vorbărie stearpă,
Ce-l califică desigur-acră poamă!
—————–———————–
Ioan MICLĂU-GEPIANU
Australia
25 noiembrie, 2018