-Dacă a venit vremea unei noi deșteptări la români, atunci, din experiența Istoriei, va trebui să învățăm ceva! Va trebui să învățăm a fi parte unitară în ceea ce se cheamă ”unitate în diversitate”, adică să învățăm a valorifica specificul nostru național, școala și gândirea proprie, fără a copia pe nimeni. Sigur, întotdeauna a știut Românul a lua ce e bun și folositor din exemplul altor țări, vecine sau mai îndepărtate, dar de aci și până a ajunge la fenomenul de a te atinge de identitatea ta, este o altă poveste!
-Dacă cineva vrea bani, atunci să i se dea munca; iar dacă vrea munca, atunci să i se dea banii cuveniți!
De muncă n-a murit nimeni, dar de lene au murit mulți!
-Dacă până la șaptezeci de ani nu i-a venit mintea, ce autobiografie așteptați să vă mai prezinte!
-Dă-i flămândului cozonacul tău, dar nu-i da și cheia casei!
-De Dumnezeu n-ai unde fugi, nici unde te ascunde!
-De-alungul istoriei am mai experimentat noi asemenea fenomene, ce pot fi adunate în vechiul și arhicunoscutul proverb: ”Peștele mare înghite pe cel mic”, dar înainte de a ne acoperi cu proverbe, să ne vedem pe noi înșine în propria noastră istorie!
-De ce plângeți voi de mila Dumnezeului din ceruri, când mai bine ar fi să plângeți de mila voastră!
-De n-ai nimic, ești singurul pierdut, deci să fii om bun…, de n-ai nimic a pierde; câștigător de rai se dovedește hoțul!
-După cum mierea e opera albinei, la fel și arta este opera artistului. Cine nu este artist, este ca musca prin bucătărie!
-Dacă și minciuna este o artă, atunci nici mincinosul nu poate fi fără o oarecare înțelepciune, din moment ce ne poate ține pe toți cu gurile căscate.
-De unde să găsească studentul calea cea bună, când cărțile falsifică adevărurile; care-i ”adevărul” pentru cei ce o scriu rău? Interesul.
-Dă fiecăruia dreptatea lui, căci vezi bine cu cât foc și-o pretinde, dar tu stai în dreptatea ta, ca să nu te rătăcești, căci de când e lumea lume se știe, cum, întotdeauna adevărul umblă cu capul spart!
-Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit. Timpul este a Lui!
-Dumnezeu ajută unde nu-i putere, ne dă și avere, doar credință cere!
(Culese din cartea Cuvinte de Minte, autor Ioan Miclău, 2012).
Aprecieri:
Ben Todica – Australia
”…Proverbul este esența milenară, care a luminat și îmbărbătat cultura neamului românesc. Proverbele și limbajul folosit s-au adaptat și au crescut în valoare și forță odată cu omul, cu timpul și viața socială.
Poetul roman Marcus Lucan(anii 39-60) scria proverbial: ”Pigmeii așezați Pe umerii giganților văd mult mai departe decât giganții înșiși”.
Poetul Ioan Miclău în Cuvinte de Minte ne arată tocmai cât de simplu și efectiv proverbul poate fi sursă de inspirație în adresarea situației, e mult mai eficient decât vârful sabiei și a glonțului! Este iluminarea adevărului, trezirea judecății sănătoase. Citiți-l și vă veți lumina, citiți-l și veți prinde curaj”.
Tania Miclău – Australia
”…Proverbs have always been with us. The one thing I have always loved about proverbs is that it expresses the truth in a practical and sometimes honorous way. Ioan Miclău-s novel Cuvinte de Minte does exactly this, and it is a joy to read. I will be refering to these proverbs for a long time to come. I hope you enjoy them as much as I did”.
Mariana Gurza – România
”…Scriitorul Ioan Miclău ne propune o nouă carte: Cuvinte de Minte, Apărută la Editura ”Cuget Românesc – Bârda”.
Așa cum precizează, autorul a reușit ”să adune de prin toate scrierile anterioare vreo 500 de proverbe, ziceri de minte și înțelepciune, cam în ideea de care amintea Preabunul Român Tainic Artur Silvestri!”
Un demers de prezentare a cărții, la cererea autorului, mi-l asum, pornind de la ”un cuvânt care poate fi arbore”citindu-l pe Constantin Noica: ”Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânță din lumina altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică”.
Să fie vorba despre o carte minimalistă? Dând posibilitatea celorlalți de-a reflecta asupra acestor termeni, mă grăbesc să adaug că cei mai mulți scriitori minimaliști evită adverbele și descrierile. Personajul principal devine chiar cititorul; acesta trebuie să determine înțelesul ”cuvântului” pe baza propriilor experiențe și mai puțin pe contextul autorului.
Volumul Cuvinte de Minte reușește să ne capteze de la bun început prin reflecții privind arta: ”A intra în poezie înseamnă a ieși afară în universul mare, spre a pândi și prinde din realitate visele imaginației proprii; altfel zis, visele pot deveni realitate atâta vreme cât imaginația noastră le poate intui”.
Aranjarea ”cuvintelor” în ordine alfabetică sugerează credința poetului Ioan Miclău în puterea lor ca ”voce a inimii”, ca să-l citez pe Confucius.
Autorul vede literatura română, trimițând la B.P.Hașdeu, ca ”o câmpie Poetică, unde fiecare creator de artă e ca un ram ce crește în individualitatea sa”.
Ioan Miclău este de necesitatea cuvintelor, ”umbra de aur în conștiință a materiei” (Nichita Stănescu).
”Cuvintele de Minte”sunt acumulate de către scriitorul Ioan Miclău în ani de trudă pe câmpul literaturii române. Demersul său editorial s-a născut din dorința autorului de a transmite celor de față, dar și celor ce vor veni ”proverbe, ziceri de minte și înțelepciune”, ca zestre și carte de învățătură.
”Zilele vieții sunt ca valurile râului, deși prezente sunt, totuși, noi. De unde vin?
Din Marea spre care se reîntorc. Așa și zilele vieții, dinspre sfârșit răsar ca aștrii cei cerești!” spune atât de poetic și de profund Ioan Miclău.
(Din prezentarea scriitoarei Maria Gurza dedicată acestui volum ”Cuvinte de Minte”).
Pr.Al.Stănciulescu-Bârda
Tudor Arghezi lăsa drept bunuri de moștenire urmașilor săi ”un nume adunat pe-o carte”.
Domnul Ioan Miclău, – român pribeag la marginile lumii -, lasă ceva mai mult. Pe lângă Renumele câștigat pe-ncetul, cu trudă și migală, lasă copiilor, nepoților și strănepoților
Limba și sfintele aduceri aminte de Țara moșilor și strămoșilor din care își trag rădăcinile;
Lasă tezaurul inestimabil de carte de la Biblioteca ”Mihai Eminescu”, – adevărată oază românească într-o pustie a străinătății. Le mai lasă urmașilor o parte din sufletul său, cu care
să se înveselească, atunci când răutățile lumii acesteea îi vor lovi. Ar putea să mai lase, ca un îndemn pentru vremuri de răgaz, îndemnul firesc și creștinesc: Rugați-vă pentru mine!
Nici nu știți cât v-am iubit!”
(O înscriere pe prima pagină a cărții mele ”Frunze de toamnă aurie”-2010)
La Aniversară, decembrie,2017
(Născuți în luna lui ”Undrea”)
Redacția ”Suflet Nou”-Comloșu Mare,
IOAN MICLĂU-GEPIANU(25.12.1940)
Român cu mare demnitate, un adevărat patriot care ține trează făclia națională și stindardul țării în sufletul conaționalilor din îndepărtata Australie. Dragostea lui de neam și de țară ne-o împărtășește și nouă cu mult patos și mândrie în paginile revistei noastre.
Din toate creațiile sale poetice și în proză răzbat sentimentele naționale ale celor înstrăinați, dragostea de neam și țară și nostalgia meleagurilor natale.
În proza sa inconfundabilă, cu specificitate atavică, a satului românesc exprimă în mod încântător amintirile momentelor din viața de mare fericire a copilăriei petrecute în satul natal bihorean Gepiu. Narațiunea sa metaforică și curgătoare prezintă cu multă dragoste și atașament nedisimulat satul cu lumea sa ancenstrală a simplității și demnității, creatoare de inestimabile valori
materiale, culturale și spirituale cu specificarea zonei, pe care le păstrează ca pe comori de preț, dar le și diseminează în patrimoniul național și universal prin măiestria cu care sunt înzestrate. Datinile, ritualurile, portul și folclorul lor bogat ca și inegalabilul lor talent au făcut posibilă recunoașterea acestor valori bihorene prin spectacolele și festivalurile naționale și internaționale la care au participat.
Fiu cognitiv al satului, nu se poate desprinde de lumea mirificică, de frumusețile și valorile spațiului rural ce i-a fermecat copilăria. Pentru atașamentul său nedisimilat, i-a fost conferit titlul de ”Cetățean de Onoare”, iar el a adoptat și numele satului său, Gepianu. Reveria, confidența și mărturisirile amănunțite ne-au fost transmise într-un adevărat medalion ce îi conturează personalitatea marcantă.
În creațiile sale poetice, maniera sa abilă cu abudențe fonetice, cu consonanță lirică de mare frumusețe, dă frâu liber ideilor ce pătrund în suflete și crează stări de mare încântare. Imaginația debordantă în fabulații, mixajul de cuvinte transformă faptele și evenimentele simbolistice, virtuale, în închipuiri și visări accesibile și captivante. Polifonia universului transpusă în versuri de mare finețe, prin alternanța vocalică și consonanță, produce vibrații sufletești armonioase.
Versificația este abundentă în exprimări metaforice, fluidă și ritmată și penetrează în adâncul simțirilor. Panoplia expresiilor, flexiunea și intensitatea satirică și umoristică se transformă în ”arme de tărie” sufletească și în speranțe de mai bine.
Este un discipol consacrat, un eminescian fervent, făcând ca creațiile ”Luceafărului” poeziei românești să fie cunoscute în îndepărtata lume.
Pentru toate meritele sale, de ziua națională îi transmitem felicitări și urări de viață îndelungată, îmbelșugată și prolifică în creații.
Primăria Comunei Gepiu
Diplomă de Cetățean de Onoare
Se acordă titlul de Cetățean de Onoare al comunei Gepiu
Domnului Ioan Miclău
pentru prestigiul pe care l-a adus satului natal prin întreaga
activitate literară, editorială și culturală și pentru promovarea
spiritualității naționale în mijlocul comunităților românești
din Australia – 18 Mai 2014 – Primar Ioan Purge
Mulțumesc tuturor acestor iubitori de Litere, de Limba și Neamul Românesc
Ioan Miclău – Gepianu
Australia
2020