Scrie, poetule,
poate într-o bună zi,
poemele tale vor înverzi
peste inima cititorului, beată
de emoția din cuvintele tale revărsată!
Mâna ta,
jertfă pe altarul filei îngălbenite,
Plânsul ei îl va transforma
iar și iar în cuvinte
ce vor rămâne hotar, despărțind dulcele de amar.
Peste anodinul din zile,
Construiește poetule, punți din hârtie
să calce piciorul, să treacă,
peste amurgul gândului
lumina să cadă.
Mănunchi de litere moarte,
podele pe gând,
lasă-ți poetule inima
să curgă în plâns
și să crească în verde, poem anotimp!
Scrie, poetule,
pentru mine și pentru mâine!
Cine știe dacă jertfa inimii tale va fi în zadar
Sau sângele tău se va transfera prin har,
Peste inima plânsă și atinsă, ca dar.
Cuvântul curge plin de emoție prin sânge.
Scrie, poetule, peste retină
Cuvinte-lumină
Ce vor renaște pe buzele noastre,
Modelate în harpe!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
9 iulie 2019