Iluzie
Nedefinită umbră, rece zvon
Ce treci prin verdele din pieptul meu
Și-ți lași amprenta, urmă înghețată
Acoperindu-mi rădăcinile de viață,
În urma ta-mi cad frunzele din suflet
Și îmi rămâne gol chipul de zâmbet
Stau salcie plângând la mal uscat
Tăceri cresc peste muguri scuturați.
Fantomă albă, copiindu-mi chipul
Te furișezi în trup și-mi ucizi timpul
Și dintr-o dată, păsările zboară
Din ramul meu și deja este seară
Și mă văd, singură pe malul unui râu
În așteptarea unui vas târziu
Ce mă va duce, zbatere flămândă
De timp și viață, pe-a uitării undă.
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
29 aprilie 2020