Despre certitudini și îndoieli
Cântecul păsării îmi încântă zorii.
Nu văd pasărea dar trilul ei străpunge zidul închisorii
În care incertitudinea îmi ține închisă îndoiala
Și știu că e undeva pe ramul peste care a zâmbit primăvara.
Adierea caldă a vântului îmi strecoară în piept
Parfumul verde al primăverii și încep să înțeleg
Despre lucruri palpabile și despre imponderabilitate
Și despre cum bucuria îmi poate îmbrăca sufletul, fără haine.
Nu pot strânge vântul în palme, nici verdele din iarbă nu-l pot lua
Dar am certitudinea că sunt acolo spre a putea învăța.
Pașii gândului ne poartă cât de departe e nevoie
Pentru a distinge frumusețea din materie.
Lumina nu o pot atinge, nu o pot modela, dar prin ea
Am înțeles că știu prea puțin, dar că pot învăța.
Nu știu încă ce e dincolo de lumină dar cât de târziu
Aș vrea să înțeleg despre tot ce nu sunt și aș fi putut să fiu
Și despre sacrificiul unui verde ce înmugurește pentru mine,
Despre durerea cerului când lacrima-i cade pe lume,
Îndoirea firelor de iarbă să-mi poată duce în spate
Pașii nesiguri căutând înțelesul din toate.
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
6 mai 2020