În această cupă sângele cald
așteaptă buze care să-l bea
lacom și ars,
trupul acesta întins pe eșafod,
sacrificându-se,
zâmbește către norod.
Luați, mâncați,
acesta este darul meu
pentru mințile voastre!
Eu, Prometeu,
mă dăruiesc vouă să aprindeți foc
peste cenușa minții.
Dinspre norod
vin pietre aruncate la întâmplare
zdrobind darul.
Doar rar, o floare
Alinare…
Și totuși pe rug
încă se zbate trup de Isus
iubind,
sacrificiul paharului plin…
02.09.2019
Primăvară frântă
Corabie eșuată pe țărmuri pustii, primăvară,
Îți plâng diminețile cântecul lipsă din ram!
Cernite seri au înflorit în geam,
Gânduri ce acoperă visuri devenite povară.
În rochii negre florile se frâng,
Primăvara geme acoperind mugetul unui vânt
Molimă peste acest anotimp de speranță,
Cad muguri din ramuri rămase orfane de șansă.
Banchize albe îmbrățișează leșuri eșuate,
Lanuri cu spicele verzi se scufundă în ape,
Ca un miraj, se aud sirene cântând, surdo- muții
Le ascultă încercând să afle soluții.
Din adâncuri, amurg se ridică spre zare.
Trupul lumii, această pasăre muritoare
Se agață cu brațe hulpave de maluri ce curg.
Oare, o altă primăvară, va mai înflori curând?
Îmi e furtună în suflet, caut să acostez,
Un țărm, sub troienite ploi să încerc să replantez
Un curcubeu, zâmbindu-mi, să pot să priponesc
Calul troian ce lumii îi cântă azi priveghi.
Plânge în hohot primăvara în mine
Ajunsă pradă gurii flămânde ce pe lume
Stăpânitoare gheare întinde așteptând
Această primăvară să o vadă murind!
Greoi se întinde cerul, pe sufletele lumii
În așteptarea milei, iubirii, rugăciunii.
Sătul de acum pământul de lupte și orgolii
Coboară încet oblonul peste lumina zării!
Rămași în avanposturi, călcând desculți tăciunii
Ce ard muguri pe ramuri, voi osândiții lumii,
Sacrificații vieții ș-ai timpului soldați,
Cu inimile voatre, în primăvară-arați!
Când legănând corăbii cu ramuri la catarg
O nouă primăvară se va zări în larg,
Să ne amintim de aceasta, ce și-a dorit să moară
Și de acei muguri care n-au mai rodit în vară!
23.03.2020
————————
Ileana VLĂDUȘEL