Iară şi iară Împărăţia…
La noi, o zi de luni. Iar.
Cand totul a mai fost,
și ce iubim azi va fi mâine trecut…
La El. Ziua de Luni. Iară și iară
tot Luni. O singură zi
în care iubește, mereu. Un timp în care marțea
nu mai vine…
La noi, o împăcare între împăcări,
cu un soț, cu un prieten, cu un duşman… cu El.
O spovedanie. Încă.
Ceva ce riscă să mai fie, să mai fi fost
o dragoste repetată…
La El, Împăcarea. Singura de care știe.
Aceeași. Iară și iară, ești al Meu.
Dragoste. Nealta. Iertare. Încă și încă…
La noi, o viață între vieți. Încă una…
Încă un chip. Încă un embrion.
Înc-o răscumpărare, înc-o Cruce.
La El, iară și iară
Viața… Iar El. Iar Chipul Lui, tot El,
altul-același. Din nou a fi,
din nou un om care nu putea
să nu fi fost… el-El. Un iarăşi
El.
Ce ciudat, nu-i aşa…?
Aceeaşi Zi pe cer.
Acelaşi Soare, nu altul, iară şi iară.
O matematică ce nu se adună
unu plus unu plus unu
ci se înnoieşte, mereu…
Unu. Şi iară Unu. Şi iară Unu…
Arătarea la infinit a lui Unu.
Și-atunci, de fiecare dată, Doamne,
Tu repeți, cu noi, Împărăția
ce tot a fost. Nealta. Tot Ea.
Iară și iară… luni
Iară și iară… Tu
în iară și iară noi!
(Ieromonah Iustin T., 20 februarie 2021)