Să ne punem cea mai frumoasă întrebare. Să ne întrebăm frumos. Putem să iubim pe cineva „mai mult ca orice”…?
Răspunsul, Slavă Domnului, este… NU. Și nu fiindcă nu putem să vrem să iubim așa. Ci pur și simplu fiindcă nu putem să iubim așa.
Nouă ni se pare foarte nobil și altruist să spunem copilului, soțului, soției, iubitului, iubitei etc.: „Te iubesc mai mult ca orice!…” Dar, în Adevarul lucrurilor, asta duce mai curând spre iubirea de sine, spre extensia amorului propriu. Ne gâdilă și ne place, și să rostim altuia și să auzim de la altul.
Dar dacă am gândi după Dumnezeu, n-am vorbi așa.
Și aici lucrurile devin cu adevărat interesante… Frumoase. Și minunate! Căci cum pot eu să iubesc pe cineva „mai mult ca Orice”, fără să recunosc existența acestui „Orice” din care vine cel iubit/cea iubită?
Cum pot, de pildă, să-mi iubesc copilul „mai mult ca orice”, fără să înțeleg că mi l-a dat Dumnezeu din această totalitate a Creației, din biologia acestui Univers, întreagă și minunată, să fie special „al meu”? Să fie „particularul” meu din acest „universal” al umanității făcute de Creator…
Cum pot, iarăși, să-mi iubesc soția/ soțul, iubita/iubitul „mai mult ca orice”, fără să realizez că el/ea mi s-a făcut pentru mine „ceva” din acest Orice? Că din Totalitatea de ființe și lucruri pe care le-a creat Mintea Iubitoare a lui Dumnezeu, vine și această Particularitate minunată care se cheamă soțul meu/ soția mea…? Că Universalitatea lumii s-a coborât la mine printr-o ființă anume a ei. Căci de-aceea e Taina Cununiei, să învățăm să iubim tot restul Creației, Totalitatea, împreună cu cel iubit…
Haideți să facem dragostea noastră Adevărată. Teologică. Așa cum trebuia să fie dintotdeauna…
Haideți să nu-i mai iubim pe cei dragi ai noștri „mai mult ca orice”… Pentru că ei ni s-au dat din Totalitatea iubitoare a acestui Orice. Din această măreață țesătură a lui Dumnezeu de oameni, ființe și lucruri. Ni s-a dat un fir de „urzeală” ca să înțelegem măreția „Urzelii”.
Haideți să-i iubim de-acum pe cei dragi „împreună cu Orice”! Să-i iubim „din Orice”, din acest măreț Orice de ființe, lucruri și gânduri!… Și așa vom împlini porunca „să nu iubești pe nimeni mai mult ca pe Dumnezeu”.
Pentru că acest total si minunat Orice este ființa lui Dumnezeu Însuși… Care este totul întru toate! Și în cei iubiți.
Fă-ne, Doamne, mintea noastră ca a Ta!
–––––––––––––––
Ierodiacon Iustin T., 16 ianuarie 2020