Iacob CAZACU-ISTRATI: O pagină dedicată Centenarului Unirii

Pe urmele strămoşilor

 

Mândru merg prin puhava ţărână

Pe unde au paşit străbunii mei,

Şi-i aud din veacuri cum îngână

Baladele cântate în trecut de ei.

 

Semănat- au viaţă – paradis

Şi au tors legendele prin ani,

Cu bucurii, nevoi anii i-au nins

Şi cu slavă de oşteni şi de ţărani.

 

Roade  au cules pe  plaiul  meu

Munteni,  codreni   şi  ardeleni,

Şi  au  cântat  la bine  şi la greu

Aşa, cum e primit la moldoveni.

 

Mândru merg prin puhava tărână

Torcând  şi  eu legendele prin  ani,

Şi mă mândresc cu Patria Română

Şi cu strămoşii mei, dacii avani…

 

Eminescu către…noi 

  

Priviţi spre Europa cu gândul la Unire?!

Dar nu vedeţi un lucru simplu azi,

Că Ţara-i condamnată  la  pieire,

Voi, rătăciţi  prin  lume  ca  nomazi.

 

Nici prin străini nu vă-mpăcaţi cu fraţii,

Iar  viaţa  trece…trece – urmele  rămân…

Invidiaţi  pe  unii  şi-i urâţi pe alţii,

N-aveţi credinţă sfântă în sufletul păgân.

 

Lăsaţi trufia şi minciuna blestemată

Şi coborâţi din nori pe acest pământ,

Amintiţi-vă, că-aveţi o mamă şi un tată,

O Ţară şi un Neam, o Doină şi un Cânt.

 

Acum a  sosit  ceasul!  Hai!  Ca fraţii

Să ne unim hotarul, nu lăsaţi pe mâine,

Să  plângă  iarăşi Codrii  şi  Carpaţii…

Unire, lume! Deşteaptă-te române!

 

Și dacă-a fi…

 

Și de  dacă-a fi să plec chiar mâine,

Doar pentru una n-aș pleca,

Vreau să termin cu viața cea de câine,

Să nu mă simt străin în casa mea.

 

Să rup acele lanțuri ce mă leagă

De-acel sistem tâlhar și antichrist,

Ce-a otrăvit o națiune-ntreagă

Cu metastazele de cancer comunist.

 

Mi-i plină inima și sufletul de ură,

Cum de-am răbdat cei șaptezeci sărmani,

Să-mi lumineze Luciferul în bătătură,

Întunecându-mi mintea cu minciuni atâția ani?…

 

Nu pot să plec în altă lume mâine,

Nici mai târziu, pân- nu mă voi spăla

De-acei, ce-mi mâncă sfânta pâine

Și limba- mi ponegresc în țara mea.

 

Chiar de voi urca în ceruri către zei,

Voi fi cu sufletul și inima-mpăcată.

O să mă bucur pentru voi, urmașii mei

Și, că-am lăsat o țară cum a fost odată!

 

Până atunci vreau inima să cânte

În unison cu frații mei, sub tricolor,

Să răsune codru, deal și  munte:

-Sunt fiu al României, rai falnic plin de dor!…

Să rupem lanțurile ce ne leagă!…

 

Îndemn

 

Copiii au de toate, nepoțeii cresc,

Viața fuge-ntr-una, eu îmbătrânesc.

Aș da viciile soartei toate câte-o dat

Să fiu doar vreo lună, flăcăuan în sat,

Ori copil la mama, de vreo ,șase ani,

Fără griji, durere și fără de bani…

Ce folos acuma când eu am de toate,

Dar vântul- nebunul prin casă îmi bate,

Nici soră pe ospețe, calea e departe

Doar doina cu dorul și lacrimi sărate.

Pe perete-n casă nu mai e covorul,

Atârnat în cuie stă televizorul,

În loc de icoană, locul cel mai sfânt

Calendarul șade, anii-mi numărând.

Nici nunta, nu e nuntă și nici cumătrie,

Doar un haz-necaz cu jale, făr-de veselie.

Altă lume peste ape, alte vremi,

Nu e-n străinie ca la moldoveni.

Hai acasă, frate, că plânge câmpia,

Hai, că ne așteaptă peste ape glia!

21 octombrie 2018

 

Rătăcit prin toamne…

 

Am trecut prin viaţă ca un meteor,

Nici n-am prins de veste-n al meu zbor,

Cum trecut-au anii, cum au asfinţit,

Rătăcind prin toamne ca-ntr-un labirint…

 

Ele mi-au fost mila, ele mi-au fost dorul,
Leagănul şi visul, pâinea şi izvorul…

Mi-au ţesut ursita, prezicându-mi  calea

Ca să duc în suflet dorul, înstrăinarea.

 

Am purtat în mine  frumuseţia  toamnei

Ca pe o comoară, ca zâmbetul mamei.

Am doinit în versuri  bunii şi străbunii,

Soarele şi  luna, virtuţile lumii…

 

Am trecut prin viaţă ca un meteor,

Nici n-am prins de veste-n al meu zbor,

Cum trecut-au anii, cum au asfinţit,

Rătăcind prin toamne ca-ntr-un labirint.

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Canada, Toronto

16 noiembrie, 2018

***

 

IACOB CAZACU – poet,  ziarist- publicist, istoric, comentator, participant la diferite manifestări cu caracter cultural-literar, social și istoric.

      Născut la 4 noiembrie 1954, în Sărătenii Vechi, jud. Orhei, RM (România Mică). Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în Vadul-Leca, același județ, locul de baștină al mamei sale, unde a urmat Gimnaziul General. A studiat la Colegiul de Medicină din orașul Tiraspol, după care a lucrat ca felcer (medic primar) la Spitalul zonal din Căzănești. Între  timp a urmat Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău, după absolvirea căreia din 1990 a funcționat ca profesor de istorie la Gimnaziul din Vadul-Leca și în școala medie din Căzănești. În martie 2009 ca protest la impunerea predării unei istorii false, numită “Istorie integrată”, neconformă cu adevărul istoric, a cerut eliberarea din funcție, neacceptând acel mod de predare, comunist.

        Este corespondent special și laureat pentru publicistică al săptămânalelor “Literatura și Arta” și “Cuvântul” (RM), deținător al Premiului Presei în Concursul Internațional de poezie și Proză “STARPRESS 2012”, locul II in concursul internațional de poezie pentru romanii din întreaga lume, LIMBA NOASTRA CEA ROMANA- STARPRESS 2013. Colaborează la ziarele „Timpul” „Jurnal de Chisinău”s.a., cât şi la cele de peste hotare: „Familia” din Serbia, „Observatorul”, “Faptu divers” din Canada, ”Curentul internaţional”, www.agero-stuttgart, Germania, „New York Magazin” din SUA, “Pagini Româneșt’ și în Noua Zelandă ş.a.

      Despre pasiunea scrisului, spune: „Scriu… Scriu din Dragoste şi Dor pentru tot ce mi-i drag şi scump, din Durerea pentru tot ce mă doare, din Speranţa pentru un viitor mai fericit pentru urmaşi. Nu scriu întru slava mea… Scriu pentru a slăvi Patria şi meleagul natal. Scriu pentru şi despre voi, Oameni, care-mi sunteţi dragi şi scumpi, pe care vă iubesc aşa, cum îmi iubesc Mama, Limba, şi Vatra srămoşească…”

 

,,M-am născut dintr-un răsărit de soare și -o rază a Luceafărului,

pe malul râului plin cu lacrimile mamei și a străbunilor mei,

legănat fiind de stejarii seculari ai bătrânilor codri și de munții Carpați,

în adierea plăcută a nebunului vânt,

alintat de șoaptele izvorului cu apă vie, cristalină,

răsfățat de mângâierile muzelor Clio și Melpomene,

sub melodiile doinelor târzii și ciripitul păsărilor.

Era toamnă. Toamna mea, regina gliei…” ( IACOB CAZACU)

 ***

 

GEMENE  PLAIURI  DE  PRUT

 

                                 (confratelui meu basarabean Iacob Cazacu-Istrati)

 

Cum vântul umflă lin pânzele largi de corabie,

Tot astfel dragostea îmi umple versul de dor

Pentru tine, vitregită de dor Basarabie,

Tărâm din tărâmul Patriei noastre – odor.

 

Tulnice , buciume din străbunii Carpaţi

Răsună spre Nistru, ca o nestinsă chemare,

Doinele vorbesc în aceeaşi limbă de fraţi

A Viteazului Mihai, Iancu şi Ştefan cel Mare.

 

Peste casele noastre luminează falnic prin timp

Luceafărul aprins de poetul nostru neântrecut:

Razele lui ne învălue fiinţele ca un nimb,

Astru veghind în zenit gemene  plaiuri de Prut…

 

 Ion  Segărceanu

Lasă un răspuns