EU NU RÂVNESC LA VREO COROANĂ
(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)
Eu nu râvnesc la vreo coroană
Căci am cununa mea de spini
Şi fruntea toată mi-i o rană
Din truda mea prin mărăcini…
Eu nu râvnesc la vreo coroană
Căci moştenesc un biet ogor;
Averea mi-i o simplă pană
Şi-o filă smulsă din cotor.
Eu nu râvnesc la vreo coroană
Căci dat îmi e să ar cu plugul;
Cât nu-s de rasă ariană,
Îmi strâng sărman în pumn belşugul.
Eu nu râvnesc la vreo coroană
Căci n-am blazonul de nobleţe,
Nici de zidit nu am vreo Ană;
Deci muza n-o să mă răsfeţe.
Eu nu râvnesc la vreo coroană
Şi neîncoronat va fi să mor;
Cât stihul mi-i doar mie hrană,
Rămân doar scribul din popor .
———————————
Gheorghe PÂRLEA
21 martie 2019
Foto: sculptură de Michelangelo („Sclav murind”)