Gavril Iosif SINAI: poemul de noapte

poemul de noapte

 

acum că e toamnă scriu poezia pe un dovleac fără nas
cu ochii din două apucături spre galaxiile cuprinse în căușul palmelor de sculptor
îl golesc de miezul savant lipicios pe degetul care risipa de gânduri implică
îmi bag mâna până la cot în năzuințele crude ale intestinelor
din neatenția grănicerilor am prins o vitamină în corpul afectat
ziceam că glasnost nu este o politică de ratat pentru miopie
zvâcnesc câteva verbe care nu plac pe lângă ceașca de cafea
cad pe covorul bătut între blocuri de gospodine la raft
după fiecare tortură semantică cu bătătorul în mână se retrag
în căutătorul acului din car fiindcă vaccinul se dă fără instrucțiuni
iar eu îmi doresc să pot scoate din raft cu ambele mâini ținuta de gală
când orchestra e gata în sală acordând fiecare instrument
mai am de pus o lumânare în dovleac
să ies cu el în noaptea fără lună
și să-mi iubească lumea ochii
de poet

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

12 noiembrie 2019

Lasă un răspuns