RUGĂ
Sufletul îmi plânge,
Inima mă doare,
Sufăr pân’ la sânge
În cap c-o-ntrebare:
Omenia unde-i, spuneti
Este moartă?
În nimic nu credeți
Și v-ați închis poartă,
Stați ascunși ‘năuntru,
Șobolani sadea
Și-ați trimis prăpădu’
Peste țara mea.
Bătrâni și copii,
Mame și bolnavi,
Vă sunt ținte vii,
Ah, ce mai scârnavi!
Din piețe-ați făcut
Și din străzi, în noapte,
Un război durut:
Frate contra frate!
Pământ nu vă rabde,
Legi să vă lovească,
În rău să vă scalde,
Să vă pedepsească!
Mă uit către cer
Și mă rog în taină
Să vă dea ce-i cer:
O zeghe drept haină,
Să v-aducă iarăși
Pe acest pământ
Oameni și tovarăși
Cu un cuget sfânt,
Să vă pocăiți,
Să cereți iertare
De vreți să trăiți
Liniștiți sub soare.
Te rog, Doamne Sfânt,
Fii pentru popor
Minte și cuvânt,
Un sfătuitor,
Nu-l lăsa să piară
Distrus chiar de sine,
Fii, Doamne Tu scară
Dar, doar către Bine!
DOR…
Ce dor mi-e măicuță de tine!
Îmi arde sufletul și viața…
Tu ai plecat să-mi fie bine
Dar eu pierdutu-mi-am speranța!
Îmi urlă lupii prin odaie
Și simt cum mintea mi-o ia razna
Că supărările-mi stau claie
Și eu nu le mai suport cazna!
Mi-e gura strânsă ca o pungă
Și nodul său mi-e fix în gât,
Degeaba-nalț la Domnul rugă
Că-n țara mea-i prea mult urât!
Mi-e dor de tine dragă tată,
Măcar tu să fi fost acasă,
Dar pentru-o pâine mai bogată
Plecat-ați slugi la altă masă!
Stau la fereastră și mă uit
Cât pot cuprinde în ochi zarea,
Pustiul însă-mi dă cu flit,
Ce mare îmi e disperarea!
În țara mea copiii-s triști,
Prea mulți sunt bolnavi și soioși,
Sunt ai mizeriei fomiști
Și-au ochii ficși, mereu sticloși…
Al țării noastre Președinte
Parcă-i o marionetă,
Ne stă în coastă ca un dinte
Nu știe folosi manetă!
Guvernul este cuib de hoți
Ce ne-au luat hrana de la gură
Și doar pentru un pumn de zloți
V-au vânturat ca pe mălură!
Ei dezbinat-au case multe
Și au lăsat copii pribegi,
Părinții cu puteri slăbite
Of, Doamne, și măcar nu-s regi!
Dar o să-i dau în judecată
Că mi-au furat crunt fericirea
Și dacă-aceasta o fi dreaptă
Mi-oi lua curând despăgubirea,
Vă voi aduce cert acasă
În veci de veci aici să stați,
În casa noastră luminoasă
Ca liniștea să vă aflați!
Un guvern ce nu e-n stare
Să ne facă-un trai mai bun,
Ar trebui să coboare
De pe jilțuri chiar acum,
Viața s-o ia de la capăt
Fără nicio ușurare,
Fără râsu-acela șhleampăt,
Pornit cu-aroganță mare!
———————————–
Florentina SAVU
12 august, 2018