Eugenia BUCUR: Respiram libertate (poeme)

Porniri

 

Gândul plin de flori

Întinse brațele în îmbrățişare

Până acolo unde în fereastră

Chipul curat aştepta mângâiere sufletului

 

O petală atinsă de vântul minții

Se opri în liniştea retinei şoptindu-i

Distanța între oameni se măsoară în

Nuanța sentimentelor

Azi e alb

 

 

La Hornurile țigăneşti

 

Simt aerul, setimentul de libertate,

Lungimea aripilor păsării din mine

Şi valea ce cuprindea o noua lume,

Retina cu stânca şoptită-n destine.

 

Închid pleoapa şi anii filă cu filă…

În cartea primită filme scurt dăruiesc,

Dăltuit-am cu gândul neputinței mele

Straiele negre ale unei albe poveşti.

 

Ascultam de puterea credinței în vise

Şi visele în gânduri se rostogoleau,

Apoi gândurile viață urcau în şoapte,

Iar şoaptele privirii împliniri dăruiau.

 

Respiram libertate!

 

 

Rădăcinile

 

Două inimi,

una de roşu, alta de albastru,

Una pământ, cealaltă astru,

Privesc cum timpul se destramă

În dorul rădăcinii de ram în rană.

Dau rod bogat iubirii ce întețeşte

Mocnitul foc, ce tăinuit e în ele,

Cărunt şi înțelept de bună seamă,

Pasul în neant, pe inimi de alamă.