Colindul din casă
Se aprinde lumina de afară
Cu glasuri puternice de copii
Felinarul lumiilor veghează
Ne aduce din griji în bucurii
Pe prispă se aşterne zăpada
Şi vântul viu colindă cu ea
Fir subțire de fum străjuieşte
Lumina mamei ce povestea
Copil fiind în zi îndepărtată
Învățase la şcoala din casă
De Iisus ce fusese născut
În iesle şi pe vreme câinoasă
Soba punea căldura-n cuvinte
Flacăra lămpii umbre-n odaie
Mama cu emoție-n glas dăruia
Taina cerului strai pe o foaie
Liniştea era răsfirată în grabă
Copiii la fereşti atunci dăruiau
Aceeaşi poveste-n ecouri curate
Inima şi gândul spre cer plecau
14.12.2019
Renaştere
Timpul o respirație a sufletului
Străjuieşte firul subțire dăruit
În nopți şi în zile în chemare
În mângâiere neobosit şi dorit
Zori pătrunşi de raze se înşiră
Surâs pe straturi abia aşezate
Ce se ridică-n artere-n chemări
Vise de lumină-n leagăn adunate
Adânc pătrunde în necunoscut
O forță a împrejurărilor cuprinse
Asimilând o parte de întuneric
Alta de fascicul în risipă întinsă
Amurgul te cheamă cu raze aurii
Privirea se opreşte-n bucurie
Priveşti timpul ce ți-a fost oferit
Comorile dăruite întru veşnicie
17.12.2019
Prea multă lumină
(domnului Labiş)
Copilul cu suflet de aur
Se îmbracă în alb de zăpadă
Şi urcă nămeții adânci
Îmbrăcat în pădurea de aramă
Şi-şi pune în suflet izvoare
Şi clinchet de sat şi frumos
Îl poartă pe brațe tata şi sora…
Tăcerea îi poartă pe toți
Doar strigătul mamei străpuns
Tâmpla-i albeşte pe dată
O caprioară priveşte pe ascuns
Şi apa tace tot mai tulburată
22.12. 2019
Rătăcire
În vaduri apa nu mai îngheață,
Neaua se pune bogat tot mai rar
Ulițele satului sunt pavoazate
Numai El Iisus se naşte-n calendar
Prieteni cadouri mâncare şi bani
Tot ce se găseşte şi-i comercial
Numai Ell Iisus cuminte se naşte
Într-o amintire într-un calendar
Pe şoaptele vremii de primăvară
Păsări încurcate în tril stau pe ram
Doar floarea sfântă deschide petala
Iisus se naşte Ea se ‘nchină cu drag
22.12.2019
Cuiburi
Privirea se ‘ndreaptă spre lumină
Un ram străin şi ‘nalt o primeşte
El urcă urcă demn spre cernit cer
În taină din adânc ceva îi şopteşte
Frunza-i plecată spre loc de odihnă
Pasărea dusă spre-o lume mai caldă
Doar el cuibul neînsuflețit străjuieşte
Amintiri din anotimpuri atingere suavă
O linişte pătrunsă domneşte în toate
Cutia stă sub semnul viu de întrebare
Verdele copilăriei pleacă prin artere
E sărbătoarea naşterii luminii Închinare
22.12.2019
———————————
Eugenia BUCUR
Slatina