Lumina
În drumul său către Pământ
Nu știe clipă de răgaz,
Cuprinsă-n palele de vânt
Străbate timp, fără zăgaz.
Pătrunde-n nori, pătrunde-n ape
Pătrunde-n lacrima din noi,
Pătrunde-n glie cât s-o sape
Pătrunde-n pomii noștri goi.
Se trece-n gândul nimicit
Pe calea percepută drept,
Iar peste trupul ieri chircit
Altar îi face, către piept.
Lumina plânsă prin știință
Și măsurată-n fel de fel,
Lumina naște din credință
Și e știută, doar de El !
Bilet am spre Olimp
Ce ai străine-n noapte cu gândurile mele,
Din gara vieții noastre, nu pleacă niciun tren.
La geamuri înghețate, te pierzi prin termenele
Și bați darabanaua, ca slova prin catren.
E noaptea adormită și drumul plin de ceață
Și Luna tristă doarme, prin boltă se revarsă,
Iar stelele-n așternuturi de dânsa se agață
Luminile lor sacre, spre Universuri varsă.
Vezi că îmi spargi odihna, mai bate și mai lasă,
Pe marginea ferestrei la mine naște-un gând.
E ceață și e noapte, nu poți intra în casă
Și tu răstorni chemarea, durerilor pe rând.
Prin toată încleștarea, nici fluturi nu mai zbor
I-am strâns în primăvară și i-am ascuns în mine.
Pe pajiștea durerii, nu trece azi vreun dor
Și lămpile sunt stinse dar somnul nu mai vine.
Ce ai străine-n noapte, fii doar un călător
Ce-mi bate la fereastră, în măsurat răstimp.
Viața mea-i lumină, plecată prin alt dor
Din valurile ceții, bilet am spre Olimp.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
3 august, 2018