Emma POENARIU SERAFIN: Sub bolta pătată

Sub bolta pătată

 

Cade toamna lângă drumuri, căile sunt oarbe
Trag cortina peste suflet, peste amintiri
Dup-o geană de lumină Soarele ne soarbe
Vara pleacă singurică plânge prin zefiri.

 

A cules din văi bogate toată nemurirea
Vântul zburdă printre frunze, că o alinare
Crengi sărace și umile dor toată privirea
Păsările-n rotocoale cântă a chemare.

 

Numai Cerul gros în pene pare că renaște
Căile de el știute se dezmiardă-n astre
Unele bătătorite, altele sunt caste
Pe a bolților grădină cu stele sihastre.

 

Îmi strâng sufletul în mine și m-adun cuminte
Prima noapte o torc toamnei, pe bolta-nstelată
Păsările rup din suflet vrând să mă alinte
Mă îmbrac de lacrimi toată sub bolta pătată.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

31 august, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *