Născut în iarnă
Prin iarna fără călăuze
Când ochiul sfânt mai lăcrima ,
Priviri năuce ori confuze
Ferite vag, din calea ta…
Cu pași suavi dar și nesiguri
Înghiți durerea din cuvânt,
Iosif cu Tine-n noapte singuri
Sfruntând rafalelor din vânt.
Ghidați de-o stea și-a sale umbre,
Cu focul stins la felinar…
Trecând prin porți, închise, sumbre,
Când iarna-i fără de hotar.
Iar rugăminți născute surde
În inimi fără de consens,
Şi împietrite și absurde ,
Iar uneori pe contrasens.
În iesle naşterea-i asiguri
Lui Dumnezeu, stele se sting…
Iar unii nici acum nu-s siguri ,
Nici când Iubirea… i-o ating !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
28 noiembrie, 2018