Prietenie
Nu socoti nimic
prietenia nu are măsură
aşa cum iubirea
nu se poate defini.
Este ceva ce arde
te apropie
ţi-e dragă.
Uneori,
fără să vrem,
pierdem…
Prietenia eşti tu
aşa cum te ştiu!
Durerea mea…
Durerea ce o simt
mă încovoaie
nu-i găsesc leacul
printre făţărnicii
şi nimicnicii.
Poteca pe care o străbat
spinoasă şi întortocheată
poate să fie o provocare?
O accept cu seninătate
ştiind că dincolo de timp
toate se vor aşeza.
Cel care mă ţine de mână
ştie că sub curcubeul vieţii
suferinţa mea
va ofili
şi-n lumina cerului
voi primi izbăvirea…
Noaptea
Mai vine o noapte –
şi afară plouă.
Des şi mărunt,
din empireul de plumb.
Nesfârşită singurătate,
mereu ne-ntâlnim,
în noaptea cenuşie…
Cutreier în întuneric,
pe drumuri pierdute,
stropi blânzi s-adună,
în şoapte,
cu vise şi doruri tăcute…
––––––––––––
Emilia ȚUȚUIANU
Roman
4 iunie, 2018
Poezii răvășitoare. Adânci. Un univers în care nu poți pătrunde decât parcurgând rând pe rând treptele către singurătate și care iți oferă lumină sau culoare numai la schimb cu suferința.