AMINTIREA PĂSĂRII
Mai știi? Îmbrățișarea mea a fost
ca două aripi triste de pasăre rănită,
ce-și căuta iubirii pe viață adăpost,
dar nu-ndrăznea, de dor încremenită…
Nici n-am simțit când ploaia, pe obraz,
sărutul mi-l ștergea cu-nverșunare…
Dar erau numai lacrimi de topaz,
cu gustul lor sărat, tulburător, de Mare…
Și până-n suflet se scurgeau tăcute
mărgăritare strălucind din gânduri…
Noi ne spuneam doar vrute și nevrute,
iar vorbele zburau în patru vânturi…
Și ne-am înlănțuit atunci cu-o amintire,
pe viață s-o purtăm și nimeni să nu știe…
O pasăre albastră, născută din iubire,
pe care am ascuns-o pe veci în poezie…
––––––––––––––
Jane CRIȘAN
Seattle,WA, USA
4 iunie, 2018
(Din vol. „Sărutul spinului”)