Retorică
Un boț de lut, şi-atâta tot
Cu gândul prins într-o visare
Străină – n lumea asta…mare
Trăind un vis…aşa cum pot…
Și-mi strâng din muguri, peste ram
În iarna mea, cu mii de stele,
Și-n toamna toamnelor, rebele,
Cu tot ce am, am fost, ori n-am.
De când exist, mă-ntreb de-mi sunt ?
De ce mă nasc…de-mbătrânesc ?
De ce să mor, ori să trăiesc ?
Și cum vorbesc de-mi sunt pământ ?
Iar trupul nins, de ce apune ?
Ori de apune-n ziuă, ce- i ?
De ce ți-e dor, de vrei. ..nu vrei?
Și de ce spui, ce n-ai cum spune?
Ori, poate vrei ce nu se poate ?
Ori vrei esența din tumult ?
Ori poate-ai vrea să te ascult ?
Ori ale tale, toate…toate?
Ori vrei din mine să te-nfrupți ?
Ori ochii mei, brăzdați de stele ?
Coroana gândurilor mele,
Cu trandafirii proaspăt rupți ?
Mă trec și eu dintr-o mișcare
N-am cum aici…să dăinuiesc,
Și poate DA… ori NU… iubesc ,
Mă trec și eu…ca fiecare…
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Noiembrie 2019