Emilia-Paula ZAGAVEI: Tristeți matinale (versuri)

TRISTE CUVINTE…

 

Poveste cu triste cuvinte înghețate

Se scurge nevolnic spre tăcut gând,

Uscate iluzii pe-un vis cocoțate

Sfărâmă lacrima căzută-n pământ.

 

De doruri e plină cămara iubirii

De patimi ascunse după un rug

Tăceri ancestrale împart nemuririi

Și verbul cel mut învăț să-l conjug.

 

Cad picuri de stele printre păcate,

Mustește de doruri iubirea din vis,

În suflet iluziile-mi cad dezbrăcate,

Gând orb se îndreaptă spre paradis.

 

Țes în tăcere adâncă durere

Cu un surâs leg un dor de alt dor,

Ițele vieții au parfum de tăcere

Viața își scutură tăcută un nor.

 

MĂȘTI

 

Cad măști peste inimi și vise,

Se-mpiedică-n zare-un cuvânt,

Din ochi curg lacrimi proscrise

Ce rătăcesc pe pământ.

 

Se sparge tăcerea de pietre

Și visul se-mparte în vers,

Pe margini de lacrimi, orchestre

Își cântă dorul pervers.

 

Nori grei apasă pe suflet,

Dureri împărțite-n apus,

Iubirile își caută umblet,

Într-un poem indispus.

 

Tristeți matinale pictează

Timpul grăbit înspre ieri,

Doar o privire cutează

Să rătăcească spre nicăieri.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

2 mai 2019

Lasă un răspuns