Blestem
Te-am îngropat în suflet blestem greu de iubire,
Te-am ars pe rugi amare a dorului nebun,
Jelindu-ți amintirea la porți de izbăvire
Cu lacrimi reci și uscate ce trupul mi-l răpun.
Te-am rătăcit prin gânduri înnegurate-n timp,
Am presărat în urmă-ți otravă de uitare,
Umbra tristeții însângerate din vechiul anotimp
Lăsând-o zeilor ofrandă de simplă meditare.
Te-am plămădit din lutul bicisnic al visării,
Cârpind nevolnicia-mi pe vasul încă ud,
Uscându-te la soare, dând alt sens așteptării,
Scrijelindu-mi destinul pe-al nemuririi nud.
TRISTE CUVINTE…
Poveste cu triste cuvinte înghețate
Se scurge nevolnic spre tăcut gând,
Uscate iluzii pe-un vis cocoțate
Sfărâmă lacrima căzută-n pământ.
De doruri e plină cămara iubirii
De patimi ascunse după un rug
Tăceri ancestrale împart nemuririi
Și verbul cel mut învăț să-l conjug.
Cad picuri de stele printre păcate,
Mustește de doruri iubirea din vis,
În suflet iluziile-mi curg dezbrăcate,
Gând orb se îndreaptă spre paradis.
Țes în tăcere adâncă durere
Cu un surâs leg un dor de alt dor,
Ițele vieții au parfum de tăcere
Viața își scutură tăcută un nor.
DEZROBIRE
Pe marginea uitării dintre noi
Răsar tristeți sădite-n amintire,
Amarnic plâng cu lacrimi albe ploi
Adăpostind un gând în răzvrătire.
Străini și reci, îndepărtând tacit
Chiar clipele scăldate în iubire,
Ne-nstrăinăm de gândul rătăcit
Scriind un mut poem de dezrobire.
Povară
Împovărând penelul ce tresare
Pe coala vieții tainic tremurând,
Dau gândului nesăbuit culoare
Trimițând viitorului legământ.
Tristeți trecute, tainice iluzii
Îmi flutură pe geana unui dor,
Culeg amarul colorând concluzii,
Devin din deținut, ambasador.
Catrenul trist îl prăvălesc în vis,
Dureri uitării dau cu împrumut
Semnez tacit un nou compromis
Înmormântând durerea sub sărut.
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
17 februarie 2020