Elena VOLCINSCHI: Doamne, Românie

Se-nvârt ai tăi străbunii jelind sub glie
Mă doare mult; e-o mare nedreptate…
Nu te-ai lăsat nicicând învinsă Românie
Ridică-te și-acum și fă-ți dreptate!

Au năvălit atâtea hoarde din țările străine
Și au vrut să te înconvoaie mulți dușmani.
Mișeii cei mai lacomi au tot furat din tine,
Noian de bogății ce-avem de ani și ani.

Frumoșii noștri tineri și pricepuți la toate
Pleacă la muncă slugi, pe cel străin ogor .
Își lasă acas’bătrânii-n dor greu, singurătate
Și atâți copiii ce cresc fără iubirea lor.

Ei pleacă cu speranța c-or să revină iară,
Cu bani mai mulți de trai dar și cu daruri multe,
Ei care au fost școliți pentru a noastră țară
Acolo umilinți doar trebuie să-nfrunte.

Mă doare țară dragă, dar nu te da răpusă,
De trădători de neam;ce aprig te distrug!
Ai fost în fruntea lumii cândva țară sus-pusă,
Dac-aș putea, i-aș arde pe toți acești pe rug…

Dar știu că într-o zi Dumnezeul Cel Sfânt
Iar ne va binecuvânta glia cu liniștire
Și pe al nostru drag și preaiubit pământ,
Pace o să fie iar și multă mulțumire.

Și pe stindardul nostru din nou să strălucească
Soare măreț și blând și-n pagini de istorii,
O să ne bucurăm de cinstea românească
De România Mare din veacuri…. altar de glorii!

––––––––––––-

Elena VOLCINSCHI

(Din vol. ,,Poeme din vadul vremurilor”, 2019)

 

Lasă un răspuns