Chemarea către rugă
Trec zilele și nopțile pe rând în fugă,
Clepsidra timpului se scurge încet, lin,
Ingenunchiata sub icoana spun o rugă,
Și mă închin părintelui nostru divin.
Mi-e sufletul obosit de durerea care,
Mi-a hărăzit-o crunt s-o port al meu destin,
Se scurge viața mea precum o lumânare,
O simt cum mă topește doar în dureri și chin.
În inima-mi vioară, de doruri astăzi frântă,
Chemarea către rugă, îmi este pod ce leagă,
Drumul vieții mele ce-ntr-o liniște sfântă,
Îmi este azi cărare sufletului ce-aleargă.
In taina veșnicei credințe, cu liniște deplină,
Sub blânda ocrotire a bunului nostru părinte,
Chemarea către rugă, îmi e Pacea divină,
Sufletul mântuit privind înspre clepsidră,
Înfruntă azi destinul pășind cu Domnul înainte!
——————————-
Elena TUDOSA
4 august 2019
Foto: sursă internet