Uneori ,
sunt parcă flutur
stând în palma-ți cu sfială ,
neîndrăznind să zboare-n soare
că dă lumii socoteală.
Câteodată ,
mi-ești un vis
necernut de hotărâre ,
ce se zbate încețoșat
între iad și paradis…
Alteori ,
sunt un salcâm înflorit din doi în doi
nici nu vreau s’aud de toamna
ce s-a furișat în noi ,
„nebunia” mă condamnă
să înfloresc in amândoi …
Cel mai mult ,
îți sunt vioară
tânguind un dor ce doare ,
fluture ursit de zbor ,
deznădejdi din așteptări ;
și’ atunci dori și iar mă dor…
că sunt mac… de pe răzor
dintr-o vară ce-a trecut
sau o bancă tristă -n gări…
——————————–
Elena NEAGU
17 august 2019