Surâsul răbdării
Ți-ai înecat în poimâine drumurile dintre evadări
Clipa mea ai ciuruit-o cu alaltăieri-ul cuiva.
Eterna căutare de întrebări te mai sufocă să mă plângi.
Unde îți era scânteia de alfa rupându-te de tine?
Moartea nu înseamnă colții ei înfipți în alții
Poate că noi muream în chiar dansul nesomnului?
Viața îngâna susurul de izvoare abia începute
Ca cele zeci de procente ale creierului să se uimească reciproc.
Ai fixat cu radarele fricilor, plimbările telefonului meu plictisit
Ziceai prin fântânile privirilor că m-ai recunoscut
Oare ce vorbești cu armele mai puțin reci când mă uiți?
Trădători prieteni ne sunt parola în primul nou adio…
————————————
Diana CIUGUREANU-ZLATAN
Chișinău, Basarabia/Republica Moldova
3 noiembrie, 2018