Trilogia disperării
Roiul de stele
Plecate pe Calea Lactee
Spre nicăieri…
Uitând de Cerul de ,,ACASĂ’’
Şi mutaţi spre o alta ,,casă’’,
Într-o altă ţară
Într-o altă lume…
Păpuşile părăsite în grabă
Şi străzile orfane de râsul lor
Rămân în urmă…
Se vor întoarce
Pe ,,căi diferite
Ocolind Luna
Şi Timpul…
,,Acasă’’ le-a fost o bătătură
Cu sârmă ghimpată,
Cu frig şi înfometare…
Moartea a danţuit cu intunericul
Şi-n lagărele morţii nu sunt Cruci,
Ci doar morminte anonime!
………………………………………………
Alt roi de stele
Plecate pe aceeaşi Cale Lactee
A ajuns în pustiu…
Un nicăieri
Cu imaginea unei case înstrăinate
În care străzile sunt fără flori
Şi căminele fără păpuşi,
Aceeasi foame
Cântă a moarte
Şi aceeaşi ursită
Dansează cu moartea….
Morminte anonime
Şi amintiri îngropate
În pereţii scrijeliţi cu unghia….
Vis călător de refugiat
Din faţa urii….a furtunii….a focului
Născute din nefiinţa neomului!
…………………………………………….
Celui mai ,,norocos, i-a ramas Cerul lui
În care Lumina s-a stins
Udată de lacrimi…
Casa fără ferestre
Cu păpuşile disperate
Şi icoanele găurite de gloanţe,
Cu stafiile bântuind neîmpăcate….
Mormintele sumbre
În care au intrat desculţe
Speranţa, Iubirea şi Destinul….
Moartea se crede învingătoare
Trăgând Asul de Pică!
–––––––––––
Dan-Obogeanu Gheorghe
14 iunie, 2018