Iubire infinită
Tu ești valul care colindă marea
Și malurile te îmbrățișează cu flori,
M-aș face luntrea care să-ți petreacă vara…
Senină inimă și fără nori
Iar ploile căzute din suspine
Vor umple tot golul rămas tăcut,
Și valul și luntrea…tu și cu mine…
Doar infinitul vom trece prin dorul pierdut…
Vom pune mărginire mării
Și timpul îl vom așeza pe-o floare,
Iar floarea o vom da uitării
Și-n locul ei vom așeza un soare
Acesta să ne măsoare dorul
Și viață să ne dea cât cuprinde,
În focul lui se va topi amorul
Cu tot cu octetul din secunde
………………………….
Și valul și luntrea cutreieră văzduhul
Așa cum Cerul se petrece cu Duhul!
Dan-Obogeanu Gheorghe
8 iulie, 2018