Dacă…
Dacă iubirea ar fi un vânt hoinar
Ar zbura nebună prin grădinile Asiriei
Şi la porțile albei Iştar va înopta
Cuprinzând inima ta în vers…
Dacă samânţa îndoielii ar răsări
În piatra seacă a disputelor pustii
Din ea s-ar ridica Porunca
Unui alt Cod al dorului Infinit…
Iar dacă un grădinar s-ar face poet
I-aş porunci să omoare dorul
În grădinile Asiriei pustiite…
Iştar sa fii tu, iar eu Nabucodonosor!
În Câmpia Mesopotamiei
Pe colina verde cu cedrii seculari
Aş pune dorinţele
Să cânte în note cuneiforme,
Bătându-le adânc
În inimile de dor răvăşite…
Prin palatele din Bagdad,
În minarete și pe covoare de mătasă
Aş zugrăvi o Iubire
În care Tu și Eu
Ne vom cânta de bucurie
Amândoi pentru Veşnicie…
Cântecul pătrundă adânc
În cedrii Libanului,
Pe munţii de Măslini
Sau în Valea unui Armaghedon…
Într-o Pace curtată
De metafore și credinţe
Pe un râu de Cuvinte,
În apa Iordanului
Cu Botezul Devenirilor
Va reînvia iubirea noastră…
–––––––––
Dan-Gheorghe OBOGEANU
12 iunie, 2018