Harta chipului
Ridurile adunate
Pe sub gene și pe frunte,
Pe un chip avid de viață,
Ar putea să spună multe.
Cercetând profund, o ființă
Reveriile vorbesc,
Ochii ei scrutând, în zare,
Cine știe ce doresc?
Pe obraz atâtea riduri
Ce, cu timpul, s-au făcut,
Sunt războaiele mondiale
Ce, prin ființă, au trecut.
Bătălii sentimentale,
Zboruri lungi cu aripi frânte
Fac din riduri harta vieții,
Un atlas de amănunte.
Pot citi pe chip iubirea
Printre riduri, ca-n poveste,
Și din lacrimile scurse
Înțeleg când nu mai este.
Invizibile și-acestea,
Doar le simt curgând a rece,
Când ce-a fost dispare-n riduri
Ca și timpul care trece.
Te citesc, ca pe o carte
Și în orice dimineață
Mulțumesc îndrăgostirii
Ce îți dăinuie pe față.
Riduri mici sub ochi ce-ncântă
Și vrăjesc sufletul meu,
Mă apropie de tine
Și, iubind, le am.și eu.
Drumuri ce se nasc din gânduri,
E o hartă fața ta,
Dar nici unul nu-mi arată
Gândul tău de a pleca.
Poate-om mai trăi o vreme,
În furtuni de dor și vânturi,
Poate veșnic vom fi unul,
Printre riduri, printre gânduri.
Ochi frumoși cu somn în pleoape,
Vă trezesc de dimineață
Și când mă iubiți din suflet
E o clipă cât o viață.
Plec, înțelege că plec
O să mă fac un vânt de noapte,
Și o să-ți vâjâi la urechi
Rafale reci de foste șoapte
Ale acestei neperechi.
Și-am să mă duc la poluri albe,
La cel din nord și cel din sud,
Ca să învăț singurătate
Și să nu-mi vezi obrazul ud.
Am plâns atâtea miliarde
De lacrimi calde ce-au căzut
În iarba-n care tu, desculță,
În noaptea vieții te-ai pierdut.
Și polul Nord și Sudul rece,
În noaptea albă, înghețată,
Vor povesti ce e durerea
De-a nu se mai vedea vreodată.
O să mă fac un vânt din doruri
Neîmplinite de destin
Și, prin ferestrele deschise,
În pat la tine o să vin.
S-a dus o viață într-o clipă,
O să-ți adie la urechi
Poveștile neterminate
Ale acestei neperechi.
O să mă fac un vânt de noapte,
Un fiu al Soarelui apus,
Și tu vei plânge, fără mine,
Tot ce n-a fost și nu s-a spus.
———————————-
Cristinel CRISTEA
10 iunie 2019