Cristinel CRISTEA: Himera

Himera

 

Năbădăioasă himeră,

Scoți oamenii din minți,

Vrând să le pari realitate…

 

Fără de milă himeră,

Să nu ți se întâmple, într-o zi,

Să se întoarcă împotriva ta,

Cu forțe înzecite și cu vraja ce te va îngenunchea

Și pe tine,

Tertipul tău de a seduce prin absență fizică..

Ești mereu, dar ca și cum n-ai fi, nimic nu ating, doar simt, doresc, și mi-e dor…

 

Prea frumoasă himeră,

Cartea dragostei nu are între coperțile sale

Un asemenea standard, ca minunea ce o reprezinți.

 

Fascicule din sufletul pe care

Te străduiești atâta, să-l ascunzi,

Mi-arată cât de mult te vrei iubită..

 

Eu n-am puterea să-ți dau dezlegare să vii,

Dar simți cât doresc aceasta.

 

Din moment ce cărările timpului s-au amestecat într-atât cu cărările inimii tale,

Oprește-l în loc acum, fii cea mai fericită, arată-te în toată frumusețea și rămâi !

E mare nevoie de tine.

———————————-

Cristinel CRISTEA

Turcia, Istanbul

6 iulie 2019

Lasă un răspuns