IUBITĂ TOAMNĂ
Giuvaier, te simt cum curgi spre mine,
Gust raza ta de soare pe strune de vioară
În chip de izvor luceferi vin să ți se-nchine
Să îți descânte valuri în trista călimară.
Răsfoiesc ale tale pagini pline cu vise,
Și talazuri ce te dezmiardă-n versuri albe
Prin labirintul tainic al șoaptelor nescrise
Închin rugi arămii și ți le prind în salbe.
Îți sărut marea ce curge din clepsidră,
În rogvaivul toamnei spre răspântii de cer
Pictându-ți zâmbetul dulce de copilă
Pe șevaletul plămădit din praf de stele.
Din petalele viselor din zori,
Îți împletesc corole-n muguri de toamnă
Te scald în poemul ludic al mării de fiori
Velință îți sculptez din melancolii, doamnă.
Un pian mă miruie cu lacrima-ți din zori,
La harpă izvorul mi te suspină-n sânge
Neguri îmi alungă toamna și pe ai ei cocori
Iar fulgul alb de nea … lacrima îmi stinge …
—————————–————————
Cristian Gabriel VULPOIU