DOR DE POETUL ADRIAN PĂUNESCU
Poete, ieși degrabă din mormânt,
Și lasă că mă lupt cu abisul eu
Scoate țara asta din pământ
Până nu se transformă-n heleșteu.
Vino maestre, țara noastră plânge,
Paznici minimi cu săbii o păzesc
Scriem pagini cu lacrimă de sânge
Copiii noștri pe la alte porți cerșesc.
Maestre, țara ta te așteaptă,
Au transformat-o în arenă ai tăi fii
Cruci răsar acum pe glia strămoșească
Nu se mai văd flăcări la chidii.
Poete, poezia ta,
Un tunet ce mută chiar și munții
Rămâne pavăză în lupta grea
În care au acum arme chiar și pruncii.
În aceste vremi haine,
Când țara noastră-i sfâșiată în bucăți
Doar vorba ta mai poate să ne aline
Flăcării tale ne închinăm noi toți.
Acum când moartea,
La tot și toate pare a-i fi sorginte
Un plâns ni-i soarta
Am scrie, dar nu mai avem cuvinte.
Vino maestre, ceasul demult a stat,
E ora zero a neamului străbun
Vino acum când moartea te-a uitat
Până nu se transformă țara asta-n scrum.
Vino maestre, Moldova după tine plânge
Ca după Ștefan cel Mare, și cel Sfânt
Cu sabia ta sacră fă dreptate-n sânge
Mai sfințește odată al nostru pământ !!
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
5 noiembrie, 2018