Costache NĂSTASE: Adieri lirice (poeme)

SEMN DE VIAŢĂ

 

Aşa cum pui semnul de carte

Între paginile ei

Ca să citeşti mai depate

Când lectura îţi reiei,

 

Aşa am pus un semn de viaţă

La ziua-n care ai plecat

Nutrind o tainică speranţă

Că poate nu s-a terminat

 

Şi vom continua povestea

În care suntem bravi eroi

Iar scena cu despărţirea

Nu a fost scrisă pentru noi.

 

Iar dacă nu vei reveni,

Acel semn pus în zadar

Sigur că va deveni

O sumbră piatră de hotar

 

Care separă dureros

O parte luminoasă, caldă

Cu tot ce este mai frumos

De alta searbădă şi fadă

 

INVOLUŢIE

 

Ninşi de multe supărări

Am căpătat imunitate

Şi când primim mângâieri

Acestea ni se par ciudate.

 

Iar când se-ntâmplă ceva bun

Privim cu multă suspiciune

Şi nu mai credem nicicum

Că mai sunt şi fapte bune.

 

Neîncrederea şi teama

Devenind omniprezente

Mult prea des pumnul şi palma

Sunt temute argumente.

 

Politeţea, omenia

Par doar nişte rarităţi

Aflate în panoplia

Unor actori deghizaţi

 

În personaje din alt secol

Etalând purtare aleasă

Şi-n care erai ridicol

Fără şapte ani de-acasă.

 

LIBERTATE

 

Cînd scara gîndurilor sui

Chiar dacă teza e frumoasă,

Constaţi că libertatea nu-i

Necesitatea înţeleasă.

 

Este mai mult decât atât,

E cutezanţa omului

In zborul către infinit,

E necuprinsul gândului.

 

E sănătate, bunăstare

Şanse la orice în viaţă

Libertate de mişcare,

Năzuinţă şi speranţă.

 

Este trecerea conformă

Unui impuls primordial

Fără restricţii sau vreo normă

Impusă artificial.

 

Este absenţa îngrădirii

Pe un traseu natural,

E plenitudinea trăirii,

Încredere în ideal.

–––––––––––

Costache NĂSTASE

București

13 februarie 2018

Lasă un răspuns