LA MARGINI DE VIS
Mă-ntorc peste vreme cu gândul-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin ferestra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale.
Cad frunze-n fereastră, venite pe rând,
e toamnă târzie și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
cu brâuri de foc aruncate pe nară.
Sau poate-i doar vântul ajuns din trecut
la ușa închisă, cândva într-o toamnă,
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut
lăsat de uitarea ce-avea să se-aștearnă.
Te-aștept la fereastră s-apari din neant
la margini de vis să te văd împăcată,
din harpă un ultim acord consonant
să-mi spună că n-o să mai pleci niciodată.
————————————
Corneliu NEAGU
24 martie 2019
”cu mii de regrete vorbind despre noi/în triste romanțe, pe-o harpă stricată”……”din harpă un ultim acord consonant”….
Sincer, din toată poezia citită până în prezent, cu versurile dvs, rezonez cel mai bine.După lecturare nu se încheie o pagină, nu se închide o carte. Rămâi așa….ca în transă. Scriu și eu de mult, dar se vede treaba că mai trebuie încă ceva. Un ceva! Un nu știu ce (ba, știu! Vă păcălesc!)Acel ceva parcă și-a făcut cuib acolo, la domnul Neagu.Neam! Să mai plece! Nu vrea nici măcar dat cu împrumut.Din toată inima, respect, prețuire! Să ne trăiți cu înțelepciunea versurilor dvs. Câtă nevoie are și ”plebea” de ea”(Acolo sunt și eu!)Cu mult drag, Marilena
Versuri de o sensibilitate ,noblețe și frumusețe ce vibrează puternic în sufletele celor ce le iubesc !
Alese felicitări și PRETUIRE Corneliu ! Succes în continuare!?❤?