JOC SECUND
Mă doare umbra ce mă ține
când vreau din lut să mă înalț,
cu gând smerit, în zări senine,
în geana cerului de smalț.
Nu cred în prevestiri probate
cu girul pus de cineva
nici în păreri de rău strigate
în cântec trist de cucuvea.
Am doar o simplă prevestire
ce trece peste timp dansând
sosită să îmi dea de știre
c-aluneci într-un joc secund.
Plăceri trecute revopsite
pe malul strâmt al altui râu
sunt doar ecouri regăsite
târziu în spicele de grâu.
Nu-ți face brâu din amintire
și nici din vechile povești
ce câteodată-ți dau de știre
din calea mea să te ferești.
Desprinde-te de mal și du-te
precum cometele se duc
lăsând secrete neștiute
în legendarul cuib de cuc.
De vei veni-napoi vreodată
în alt costum de carnaval
nu mă privi nevinovată
cu ochi rotunzi din fals opal.
M-am vindecat de neuitare,
plecările îmi par firești –
vei fi doar umbra călătoare
cometa tristelor povești.
———————————————–
Corneliu NEAGU
București