Lumea ca muză
Tu treci tăcut cu suflet de popor
Şi nu pretinzi aceasta ca scuză
Copil fiind nu ai avut izvor
Nici codru să le iei ca muză
Izvorul tău vine din loc ce nu e
Nici urbe nici sat ci lumea toată
Cu flăcări de Olimp sau de căţuie
Slăvind iubiri de mamă şi de tată
Iar codrul e visul baterii de vânt
Peste frunzele verzi şi uscate
Când somnul ascunde orice cuvânt
Ce intră ca piatra tăcut în cetate
Tu nu vrei să stai la bun adăpost
Ca ursita să-ţi fie loc fără rost
–––––––––––
Constantin ENIANU
Roman
1 iulie, 2018